Imnul Eroilor

IN NUMELE PATRIEI, PE CARE O IUBESTI MAI MULT DECAT PE TINE






Deva
30.01.1954

Neam parasit la rascrucea furtunilor care bat aici din veac in veac si vor bate totdeauna in aceste locuri de ispititor belsug si de trecere a ostilor. Copil al Romei pierdut in pustiul, vesnic inoit al, al barbarilor. Asa de putini intre asa de multi. Cu fratii la celalat capat al Europei si cu straini de noi in toate partile. Apti pentru cea mai inalta civilizatie si siliti de a trai de la o bejenie la alta. Oricari altii s-ar fi risipit in lume. Pentru mai putin se parasesc si cele mai dulci patrii. Noi am ramas. Cu sabia in mana de straja la toate zarile, iar, cand s-a frant o clipa, ca sa se lege din nou, tainic, otelul, am intins brutalitatii arma subtire a inteligentei noastre.Si, iata, suntem tot acasa.  Voi, ceilalti, treceti la invatatura stramosilor!

Nicolae Iorga





The Great White Wolf is not an animal, it is HUMAN…
The legend, brief:
In times long ago, almost forgotten, one of Zamolxis’ priests was walking without rest throuhg the Dacian lands in order to help those in need and to spread the belief in the Great God who was watching over his people. Unlike anyone else, without being old enough, his hair and beard was white, his courage and perseverance being known not only to people and to Zalmoxis but also to the beasts. One day, the God stops him by his side, in the heart of the mountains to serve him from close. Far away from people, the preast continued to serve his God with the same determination as before. In didn’t took long and the beasts started to listen to him and to consider him their leader. Out of those, the wolves cared for him most, as they were the only ones without a leader, only hunger keeping them in packs.
After a while, Zalmoxis calls his preast and decides to make him an animal. It was not just an animal, but the most powerful and fearfull beast of al Dacia, a White Wolf, big an strong as a bear, giving him the task to gather all the wolves to protect this land. Thus, whenever the Dacians were at war, the wolves came to their aid. It took only the howl of the Great White Wolf and from everywhere the wolves came to protect those who became their brothers. Apart from this, the White Wolf was also a judge, punishing the cowards and traitors.
One day, Zamolxis calls him by his side again, for the last time giving him the choice of either remaining a wolf or regaining his human form. With sorrow in his heart, knowing what times were going to come, decides to stay by the God, believing that like this would have served the Dacians and the land better.
But with all the awarness of the Getae-Dacians, of the wolves and of the Great White Wolf, the Romans manage to infiltrate their ranks and, in preparing the great invasion, they plant into the hearts of some cowards the seed of mistrust. Thus, some Dacians begin to fear that the God will not stay by their side during the great battle to come. The traitors, with fear in their hearts, begin to kill all the wolves they came across, secretly hoping that among them will be also the Great White Wolf whose head could be offered to the Romans in exchange for their life. The last remaining wolves escaped deep inside the mountains to never again return at the side of their brothers who had betrayed them. The White Wolf and Zalmoxis go to the Sacred Mountain from where they will watch how the Getae-Dacians will be defeated by the Romans because of treachery.
The legends of the Dacians are in not very complex to what concerns the plot. However, the way they were preserved, their content full of symbols, their deep meaning, all of those place them among the most interesting legends of the world.
The flag of the Dacians, the body of a balaur (remotely translated as dragon but not exactly being one – for more detailed explanations please check “The Romanian Dragon” article) and the head of a wolf is unique in the world.  The wolves appear as symbols on many objects discovered by archeologists mainly on the territory of Romania but also in the closest surroundings. Also, the wolves are considered by some researchers as the symbol of the Dacian sanctuaries. Some historians consider as well that the name Dacians,  came from daoi – a word that in a thracian dialect ment wolf – this being related by others also to their role as Protectors of the Spiritual Center of the World.
The symbol of the wolf as a protector of these lands keeps evolving in time. In some legends, in their majority being proven by historians, St Andrew being sent to spread the Christian religion in the “land of the wolves” was protected along his way to the Dacian sanctuaries by the Great White Wolf.
Nowadays, if you will find yourselves near a camp fire or you will hear stories from those that go on the mountains, certainly you will also hear about people who got lost and that were saved out of harms way by a… White Wolf.
“ Deep inside the forests, on a starry night, in the worm breeze of the freedom wind, those pure at heart can still hear the call to arms of the Great White Wolf. The earth, the leaves, the sky know it too well. Can you hear it?“ (Legends of the Free Dacians)

Marele Lup Alb nu este animal, este OM…
Candva, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz taramurile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, pentru a transmite geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Spre deosebire de toti ceilalti, fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, curajul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu-si seama de valoarea slujitorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua sa slujeasca cu aceeasi determinare ca si inainte. In scurt timp, fiarele Daciei au ajuns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. Cel mai mult il indrageau lupii, caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in haita.
Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slujeasca in alt chip, astfel, il transforma in animal. Insa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic cat un urs, dandu-i menirea sa adune toti lupii din codri intru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in primejdie, lupii le veneau in ajutor, era de ajuns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati. Lupul Alb insa, era si judecator, pedepsind lasii si tradatorii.
Intr-o zi insa, Zeul il cheama din nou pe slujitorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. Cu toata mahnirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slujeasca mai cu folos tinutul si poporul sau.
Cu toata vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc sa se infiltreze in randurile lor si, in apropiere de marea invazie, sadesc in sufletele unor lasi samananta neincrederii fata de Marele Zeu. Astfel, unii daci incep sa se teama ca Zeul nu le va fi alaturi in marea batalie iar tradatorii cuprinsi de frica incep sa omoare toti lupii ce le ieseau in cale in speranta ca unul din acestia va fi Marele Lup Alb al carui cap il vor putea oferi romanilor in schimbul vietii lor. Lupii, cati au mai scapat fug in inima muntilor spre a nu mai reveni niciodata in ajutorul fratilor ce ii tradasera. Lupul Alb si Zalmoxis se retrag in Muntele Sacru de unde vor privi cu durere in inimi cum geto-dacii vor fi infranti de romani din cauza tradarii.
Legendele atribuite geto-dacilor, in general, nu sunt foarte complexe in ceea ce priveste intriga, insa felul cum s-au propagat si cum au fost pastrate, continutul lor plin de simboluri, insemnatatea ascunsa pe care o poarta, fac sa fie printre cele mai interesante legende ale lumii.
Stindardul geto-dacilor, balaurul cu cap de lup este unic in lume. Lupii apar ca simbol pe multe obiecte descoperite de arheologi pe tot cuprinsul tarii si in vecinatati. De asemenea, lupii sunt considerati de unii cercetatori ca fiind simbolul sanctuarelor dacice.
Simbolul lupului ca aparator al acestor pamanturi nu se opreste numai la perioada geto-dacilor. In alte legende in marea lor majoritate demonstrate de catre istorici, Sfantul Andrei a fost trimis sa propovaduiasca in “taramurile lupilor“ si a fost vegheat pe tot parcursul sau inspre sanctuarele dacice de catre Marele Lup Alb. De asemenea, una din versiunile cu privire la originea numelui dacilor ia in considerare originea in cuvantul daoi – provenit dintr-un dialect al limbii trace, semnificand lup. Aceasta atribuire este dupa alti autori legata si de rolul dacilor ca Protectori ai Centrului Spiritual al Lumii.
In zilele noastre, daca veti sta la focuri de tabara sau va veti opri sa ascultati povestile celor pasionati de munte, cu siguranta veti auzi si povesti ale unor oameni care au fost salvati in clipe de mare primejdie pe munte de catre un… lup alb.
“ In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine. Voi il auziti ?“ (Legendele dacilor liberi)
preluare http://www.produsin.ro/

Sources:
Felix Crainicu, Cristi Ionita – Legendele dacilor liberi, Editura Dacica, 2009
http://www.oron.ro/serviciile_religioase_oradea/astazi__romanii_il_sarbatoresc_pe_sfantul_andrei___religie_198_341525.html
http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=853
http://penultimuldac.blogspot.com/2009/04/legenda-marelui-lup-alb.html

O informatie aparuta in presa timisoreana de acum cativa ani prezenta unele detalii deosebit de interesante cu privire la evolutia situatiei geopolitice din Europa sud-estica in perioada de final a celui de-al doilea razboi mondial. (1) Era un moment de maxima instabilitate, cand regimurile politice si frontierele de stat ale unei intregi serii de tari din regiune au suferit importante si dramatice modificari. Statele invingatoare in razboi emiteau pretentii, de multe ori nejustificate, asupra unor importante teritorii apartinand vecinilor lor, iar cortegiul revendicarilor ameninta sa transforme intreaga politica est-europeana intr-un joc de domino. In acest sens, un adevarat campion al revendicarilor a fost regimul lui Josip Broz Tito, care tocmai era pe cale de a se instala la putere in Iugoslavia. 

Am mai scris in alta parte ca regimul comunist al lui Tito, mimand o supunere oarba fata de Stalin si de Uniunea Sovietica, factorii principali de putere in zona in acel moment, incerca sa isi asigure o substantiala largire a granitelor in dauna aproape a tuturor vecinilor, inclusiv a unora, ca Romania, cu care popoarele iugoslave traisera in buna intelegere pana atunci. (2) Astfel, regimul titoist urmarea sa ocupe Istria si Trieste de la Italia (reusind in cea mai mare masura), Carintia de la Austria, Macedonia de la Bulgaria, Epirul si Tesalia de la Grecia si intentiona sa anexeze intreaga Albanie, care urma sa se contopeasca cu Kosovo intr-o republica albaneza in cadrul noii federatii comuniste. (3)

Fata de Romania, conducerea iugoslava se arata tot mai interesata de Banat, unde locuia si o importanta minoritate sarbo-croata. Documentul prezentat in acest sens in publicatia amintita este edificator si in acelasi timp de maxim interes pentru cunoasterea negocierilor de culise care se purtau intens in perioada amintita. Este vorba de vizita la Moscova, la inceputul lunii ianuarie 1945, a unei delegatii oficiale iugoslave conduse de Andrija Hebrang, trimisul special al lui Tito. El s-a intalnit cu Stalin la 8 ianuarie, iar stenograma discutiei a fost descoperita in arhivele moscovite de catre istoricul Åžerban Voicu, originar din Caransebes. El a utilizat-o intr-o lucrare intitulata provizoriu Instaurarea regimurilor comuniste in Europa rasariteana 1945-1950. O evaluare, care, dupa informatiile noastre, nu a fost inca publicata. Cu atat mai important devine documentul acesta, facut cunoscut istoricilor prin intermediul saptamanalului timisorean amintit la inceput.

Pe scurt, conform asteptarilor, Hebrang a emis in numele guvernului sau pretentii la zone din Ungaria (Pécs si Baja), Austria (Carintia), Italia (Istria cu Trieste, Pola si Fiume). Åžerban Voicu mentiona in continuare: “In privinta Romaniei, Hebrang a vorbit despre necesitatea de a incorpora Iugoslaviei anumite zone din regiunea Timisoara, incluzand orasul Timisoara: exista acolo un judet cu o populatie exclusiv sarbeasca, in timp ce orasul avea o populatie preponderent germana, astfel ca putea fi, de asemenea, incorporat la Iugoslavia.” (4) Logica tipica de putere invingatoare, fara a tine seama de realitatea de pe teren! Judetul Timis-Torontal, desi locuit de numeroase etnii, nu avea nici pe departe o “populatie exclusiv sarbeasca”, cum pretindea delegatul iugoslav. Sarbii reprezentau abia a patra nationalitate a judetului, dupa romani, germani si maghiari. La fel, orasul Timisoara nu era in niciun caz preponderent german, nicio etnie de acolo nedetinand majoritatea absoluta. Conform recensamantului efectuat in 1930, germanii erau intr-adevar pe primul loc intre nationalitatile orasului, dar numai cu 32%, fiind urmati de maghiari (31%), romani (24%), evrei (7%) si sarbi (2%). (5) Prin urmare, argumentele cu care iugoslavii isi motivau pretentiile in fata conducerii sovietice erau foarte subrede.

Stalin, ale carui trupe tineau Romania sub ocupatie de mai bine de patru luni in acel moment, era mult mai bine informat asupra situatiei de acolo decat sperase Hebrang. De aceea, conform notei sovietice de conversatie, raspunsul lui a fost categoric: Stalin “a intrebat daca se tiparise ceva in presa despre aceasta problema si, auzind un raspuns negativ, a observat ca era necesar ca populatia acelei regiuni, sarbii insisi, sa ridice problema incorporarii lor la Iugoslavia. Totusi, in general, aceasta problema ar putea fi inclusa pe agenda viitoarei Conferinte de pace, dar, daca dumneavoastra veti ridica aceasta problema ca atare, trebuie sa aveti si anumite argumente.” (6) De unde se vede ca liderii sovietici cunosteau foarte bine in acel moment faptul ca revendicarile iugoslave erau lipsite de orice baza.

Fara a se descuraja, Hebrang a abordat problema urmatoare, foarte asemanatoare cu prima. El a ridicat chestiunea unor schimbari de frontiera in zona Resitei. In aceasta problema, el a explicat ca in acel oras, situat pe teritoriul romanesc la numai 20 km de frontiera cu Iugoslavia, existau fabrici de fier si otel. “Daca se va dovedi imposibil de incorporat Resita la Iugoslavia, spunea Hebrang, atunci ar fi extrem de important pentru Iugoslavia sa obtina fier de la acele fabrici in alt mod.” Aici macar nu se mai aducea in discutie asa-zisul argument etnic, ci doar cel economic. Insa nici aceasta a doua solicitare nu a avut mai multi sorti de izbanda.

Mirat de amploarea revendicarilor iugoslave, Stalin i-a raspuns lui Hebrang: “Daca se va intampla asta, atunci veti fi la cutite cu Romania si Ungaria si veti avea de luptat cu lumea intreaga; o astfel de situatie ar fi absurda.” (7) Referirea la Ungaria era facuta in legatura cu zona industriala Pécs-Baja. Stalin dadea clar de inteles ca “lumea intreaga”, incluzand deci si Uniunea Sovietica, se va opune acestor pretentii absurde. Intelegand ca ambitiile teritoriale ale conducerii iugoslave puteau crea dificultati chiar si Uniunii Sovietice, “tovarasul Stalin (se arata in nota sovietica de conversatie) si-a exprimat parerea ca ar fi de dorit ca, inainte de a lua decizii importante, (conducerea iugoslava) sa se informeze despre opinia noastra, pentru ca altminteri putem sa ne gasim intr-o pozitie ingrozitoare.” (8)

Era tocmai ceea ce sesizasera si istoricii de mai tarziu: faptul ca regimul lui Tito incerca sa actioneze pe cont propriu, fara sa consulte guvernul sovietic, iar puterile occidentale il suspectau pe acesta din urma ca ar fi in spatele pretentiilor iugoslave. (9) Abia dupa ruptura sovieto-iugoslava din 1948 au iesit la suprafata gravele divergente care existau intre cele doua puteri comuniste.

Trebuie mentionat faptul ca, in momentul discutiilor din 8 ianuarie 1945, Romania inca nu avea un guvern comunist, prim-ministru fiind in acea perioada generalul Nicolae Radescu. Desi regimul comunist iugoslav era mult mai apropiat din punct de vedere ideologic celui sovietic, totusi acesta nu a avut castig de cauza. Romania se afla deja sub ocupatia Armatei Rosii, iar prin acordurile secrete cu puterile occidentale, Stalin avea cel mai important cuvant de spus in afacerile sale interne si externe. In scurt timp, la 6 martie 1945, sovieticii impuneau in mod direct guvernul procomunist al lui Petru Groza, iar tara noastra intra in sfera lor de influenta pentru 45 de ani. In acest mod se explica interesul lui Stalin ca teritoriul Romaniei sa ramana intact, deoarece ea se afla oricum sub controlul sau total. De aceea, cum am mai aratat, el a renuntat la planuita anexare a Moldovei si a sustinut, spre deosebire de Marea Britanie, restituirea intregului teritoriu de nord al Transilvaniei catre Romania. (10)

Totusi, guvernul iugoslav nu s-a dat usor batut. El a retinut din raspunsul lui Stalin catre Hebrang faptul ca “era necesar ca populatia acelei regiuni, sarbii insisi, sa ridice problema incorporarii lor la Iugoslavia.” In acest scop, Frontul Antifascist Slav din Romania, aflat sub conducerea comunistilor sarbi, a convocat la Timisoara un congres pentru ziua de 8 mai 1945, cand urma sa se solicite in mod oficial “unirea” Banatului cu Iugoslavia, ca expresie a vointei intregii populatii a regiunii! Prinzand insa de veste, autoritatile romane au solicitat Inaltului Comandament Sovietic din Bucuresti interzicerea acestui congres, fapt ce s-a si petrecut, desi delegatii din Iugoslavia isi facusera deja aparitia la Timisoara. Tot atunci, sovieticii au dizolvat Frontul Antifascist Slav ca organizatie politica, inlocuindu-l doar cu una culturala. (11)

Atitudinea sovieticilor s-a dovedit a fi consecventa in fata pretentiilor iugoslave. Mai tarziu, dupa ruptura dintre Stalin si Tito, ambasada romana de la Belgrad facea referiri la situatia dificila a populatiei romanesti din Iugoslavia. Este cazul unui raport al ambasadorului Teodor Rudenco din 1949 despre raul tratament al romanilor de pe valea Timocului, situatie care avea sa se mentina mult timp. (12)

Astfel, problema banateana a agitat si ea spiritele in primii ani postbelici. Totusi, ea nu a inrautatit in mod decisiv raporturile romano-iugoslave, marcate si ele de evolutiile cu totul inedite din politica est-europeana din acel timp. Dupa reluarea relatiilor normale, in anii 1954-1955, cele doua state au renuntat la pretentiile teritoriale reciproce si intre ele a domnit o atmosfera de buna vecinatate pana in momentul prabusirii regimurilor comuniste. Sursa: www.banaterra.eu

Note:
1 Costin Badoiu, Tito voia sa anexeze la Iugoslavia intreg Banatul, in Focus Vest, Timisoara, an. VII, nr. 27 (297) din 8-14 iulie 2005.
2 Mircea Rusnac, Procesul intentat liderilor sarbi “titoisti” (1950) si implicatiile sale, in Analele Banatului, Arheologie-Istorie, V, Timisoara, 1997, p. 387.
3 Milovan Djilas, Intalniri cu Stalin, Craiova, f.a., p. 93.
4 Costin Badoiu, op. cit.
5 http://ro.wikipedia.org/wiki/Timi%C5%9Foara
6 Costin Badoiu, op. cit.
7 Ibidem.
8 Ibidem.
9 André Fontaine, Istoria razboiului rece, vol. II, Bucuresti, 1992, p. 128.
10 Mircea Rusnac, op. cit., p. 387.
11 Ibidem.
12 Florin Constantiniu, Adrian Pop, Schisma rosie. Romania si declansarea conflictului sovieto-iugoslav (1948-1950), , 2007, passim.

ps...varianta oficiala ...
      Realitatea este ca si sovieticii doreau dezintegrarea noastra. Este doar meritul ofiterilor patrioti din anii 50 faptul ca a fost evitat un dezastru national. Acesti oameni au imbracat camasa mortii pt. neamul lor romanesc, aveau un juramant militar. Pentru un ofiter este preferabil sa moara incercand sa-si apere tara decat sa se ajunga la pierderi teritoriale.

“Lažemo da bi smo obmanuli sebe, da utešimo drugog; lažemo iz samilosti, da nas nije strah, da ohrabrimo, da sakrijemo svoju i tudju bedu, lažemo zbog poštenja. Lažemo zbog slobode. Laž je vid našeg patriotizma i potvrda naše urodjene inteligencije. Lažemo stvaralacki, maštovito, inventivno.”
“ Noi mintim ca sa ne deceptionam pe noi insine, ca sa consolam pe ceilalti. Noi mintim pentru mila, mintim ca sa inlaturam frica, ca sa ne incurajam pe noi insine si ca sa ascundem mizeria noastra, dar si a altora. Noi mintim pentru dragoste si onestitate. Noi mintim pentru libertate. Minciuna este o trasatura a patriotismului nostru si dovada a istetimii inascute. Noi mintim in mod creativ, imaginativ si inventiv.”
Dobrica Ćosić – scriitor si nationalist renumit, presedinte al Yugoslaviei intre 1992 – 1993.

On My Father's Wings - Final Fantasy X

Lasă-te răstignit, adevărule, poate că te va găsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe Hristos.
Grigore Vieru

Întrebare la Radio Erevan:
-Exista o definitie marxist-leninista pentru "Tanc"?
-În principiu da, "Tancul este un mijloc de transport pentru excursii în tarile vecine si prietene. El poate trage focuri si în semn de salut".

Întrebare la Radio Erevan:
-Ce este haosul?
Dupa o scurta pauza:
-Nu dam raspunsuri la întrebari din agricultura.

La Radio Erevan se întreaba:
-Va fi un al treilea razboi mondial?
-Nu, dar lupta pentru pace va fi atît de puternica, încît nu va mai ramîne piatra peste piatra.

Chuck Norris poate fi observator la 2 meciuri, care se disputa in paralel.
La Radio Erevan se întreaba:
-De ce Brejnev are sprîncene asa de groase?
-Nu sînt sprîncene, este mustata lui Stalin, la un nivel mai înalt

La Radio Erevan se întreaba:
-Este în uniunea Sovietica cenzurata presa?
-În principiu nu. Ne este însa, din pacate, imposibil sa aprofundam acest raspuns...

Oamenii de ştiinţă din Rusia au reuşit să readucă la viaţă plante care creşteau acum 30 de milenii, folosind fructe descoperite în permafrostul Siberiei, informează BBC.

Fructele antice, în fapt provizii depozitate de veveriţe acum 30.000 de ani, au fost găsite îngheţate în malurile râului Kolyma, la 40 de metri adâncime. Din fructele respective, oamenii de ştiinţă ruşi de la Institutul de Biofizică Celulară au crescut plante din familia Silene Stenophylla. Acesta este cel mai vechi ţesut vegetal readus la viaţă, precedentul record fiind deţinut de cercetătorii israelieni cu seminţe de palmier depozitate în fortăreaţa Masada acum 2.000 de ani. 
sursa http://www.adevarul.ro/life/viata/Planta_de_acum_30-000_de_ani-readusa_la_viata_de_savantii_rusi_0_650335293.html#
cenzurat
http://www.youtube.com/watch?v=i7jOFGA3kCc&list=FLrIB3GLWi8U5aNhoiwm80qg&index=121&feature=plpp_video

Skid Row

 

Un om se plimba prin Central Park in New York.

Deodata vede o fetita atacata de un pitbull.

Alearga spre fetita si incepe sa se lupte cu cainele.

Reuseste in cele din urma  sa goneasca  cainele, salvand astfel viata fetitei.

Un ziarist care privise scena vine la el si ii spune:

- Esti un erou, maine vei putea citi in toate ziarele:

“Un brav newyorkez a salvat viata unei fetite.”

- Dar eu nu sunt newyorkez!

- Oh, in acest caz va scrie in ziarele de maine dimineata:

“Un brav american a salvat viata unei fetite.”

- Dar nu sunt american. Sunt afgan!

A doua zi in ziare scria:

“Un extremist a gonit un caine"

Excursii free…Ciac Noris vine cu treburi prin Ro, aduce toata echipa, prietenii de peste tot…Septimus vine si el cu parintii, se plimba peste tot…Septimus facea nazbatii pe langa biserica  romaneasca. popa ii zice: - daca nu esti cuminte, te botez  Ion si te fac roman. intrucat Septimus nu s-a potolit, chiar asa a procedat. ajuns acasa, Septimus le spune pe rand tatalui, mamei, sorei, etc. - pe mine ma cheama Ion si sunt roman. cei de mai sus l-au injurat si batut. ramas singur, micutul Septimus gandeste: - de 10 minute sunt roman si  astia  au si inceput sa ma persecute.

Oameni de prisos

„Europa libera” inseamna o Europa sprijinita pe state nationale libere. Libertatea lor trebuie sprijinita si aparata. Iar apararea nu se poate, in cel mai nobil sens englez al cuvantului, decat atunci cand li se respecta dreptul si nu li se ia in batjocura insasi fiinta lor morala. Nici de reprezentantii insasi ai libertatii, nici de oamenii pe care acestia ii primesc in casa lor.

Un popor pasnic a fost redus la tacere. In chestiunea teritoriilor nationale drepturile niciodata nu se prescriu; iar dreptatea unui neam intotdeauna triumfa. Istoria ne-o dovedeste cu prisosinta. De aceea avem inimile insangerate, dar nu deznadajduite.

Marile dureri sunt mute. Vorbele goale si clevetirea prosteasca fac rau neamului romanesc. Doliul sa il purtam cu demnitate si in tacere.

Nu ne uitam fratii si nu ii vom uita niciodata. Vitregia vremurilor o vom birui cu vrednicie si cu hotarare.

Natiunea si individul sunt formatiuni misterioase, divine, care nu se pot nu numai maltrata, dar nu se pot trata, oricat de delicat ar fi degetul nostru, cu presiune si sila. Cu atat mai putin natiunile se omoara. Toti acestia cari cred ca au ispravit cu dansele se inseala: ei vor muri, natiunile vor trai, si acela este mai cuminte care le respecta in existenta lor, iar nu nebunul care crede ca le poate desfiinta impotriva vointii secolelor si impotriva puterii misterioase care hotaraste.

Sa nu ne speriem de lucrurile grozave savarsite intr-un acces furios de putere, fiindca toate accesele acestea furioase nu tin mult si uzeaza pe aceia cari au fost insufletiti, galvanizati de dansele. O temperatura foarte inalta, in anumite boli, da bolnavului o putere extraordinara, dar, dupa ce s-a mantuit accesul, cu cat a scazut vitalitatea aceluia ce a suferit!

Ce ramane? Raspunsul il puteti scoate si d-voastra: ceia ce este sprijinit pe sinceritate, ceia ce este sprijinit pe logica, pe bunul simt,  ceia ce este sprijinit pe bunul gust, iar, in materie de fundatii politice, ceia ce este sprijinit pe o dreptate pe care nimic n-o va putea darama.

                                                              

Oameni de prisos

In zi de cruda foamete

Fiindu-li lehamete,

In margenea tarii intregi

Au vrut s-ucida pe mosnegi.

Iar ei au zis: ”Nu fiti pagani,

Rabdati putin pe cei batrani:

De-a lungul caii mortilor

Ei sunt in pragul portilor”...

N. Iorga